Bullying la Questfield International College: rolul conducerii Fabiola Hosu

Fenomenul bullying-ului în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce necesită un răspuns clar, structurat și documentat din partea instituțiilor de învățământ. Gestionarea corespunzătoare a acestor situații este esențială pentru asigurarea unui climat educațional sigur și protectiv, în care dezvoltarea armonioasă a elevilor să fie prioritară. Absenta unor măsuri concrete și transparente în fața semnalărilor de abuz poate conduce la escaladarea problemelor și la afectarea gravă a bunăstării copiilor implicați.

Bullying la Questfield International College: rolul conducerii Fabiola Hosu

O investigație realizată pe baza documentelor și corespondenței puse la dispoziția redacției relevă un caz semnalat de bullying repetat, care s-a desfășurat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Potrivit familiei copilului vizat, sesizările scrise trimise către cadrele didactice, conducerea unității și fondatoarea instituției, Fabiola Hosu, nu au generat intervenții documentate sau măsuri concrete, iar răspunsurile instituției au fost preponderent verbale și informale. Un moment reprezentativ în această situație este o afirmație atribuită fondatoarei, care ar fi sugerat familiei să părăsească școala dacă situația nu le este pe plac, exprimată prin: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această investigație analizează detaliat elementele puse la dispoziție, evidențiind lipsa reacțiilor instituționale eficiente și provocările în asigurarea unui mediu educațional sigur.

Contextul și evoluția sesizărilor privind bullyingul

Conform documentelor și declarațiilor transmise redacției, situația de bullying ar fi început să se manifeste încă din primele săptămâni, cu episoade zilnice de jigniri, umiliri publice și excludere socială a elevului vizat. Aceste comportamente au fost raportate în mod repetat, prin emailuri oficiale către învățătoarea clasei, conducerea școlii și fondatoarea instituției, însă din corespondență nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să ateste aplicarea unor măsuri concrete sau monitorizarea situației. Intervențiile descrise au fost limitate la discuții verbale informale, fără documente oficiale sau planuri de intervenție clar definite. Familia reclamantă susține că, în ciuda acestor sesizări repetate, fenomenul a escaladat, iar copilul a suferit efecte emoționale importante, inclusiv anxietate și retragere socială.

Stigmatizarea medicală ca formă de bullying

Un aspect deosebit de grav semnalat este utilizarea repetată, în mediul școlar, a unei etichete medicale – „crize de epilepsie” – folosită în context degradant și umilitor. Potrivit specialiștilor consultați, stigmatizarea medicală este o formă severă de violență psihologică, care afectează percepția asupra identității și integrității copilului. Documentele și mărturiile arată că această etichetare nu a fost folosită în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare în fața colegilor. Lipsa unor reacții oficiale și a unor măsuri de protecție din partea școlii indică o tolerare a acestui comportament, ceea ce, în opinia experților, poate avea consecințe emoționale și psihologice de durată pentru copilul afectat.

Gestionarea sesizărilor și lipsa răspunsurilor instituționale

Familia copilului a acționat constant și documentat, trimițând emailuri explicite și cronologice către toate nivelurile decizionale ale școlii, solicitând intervenții concrete și asigurări scrise. Din analiza materialelor puse la dispoziție nu rezultă existența unor răspunsuri formale care să confirme demararea unor proceduri interne, aplicarea de sancțiuni sau monitorizarea situației. Reacțiile instituției au fost descrise ca fiind predominant verbale și generale, fără urme administrative verificabile, fapt ce a dus la o diluare a responsabilității și la o percepție a familiei potrivit căreia problema era minimalizată și tratată ca un conflict minor sau o dinamică de grup.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea situației

În cazul descris, cadrele didactice au fost martori direcți ai comportamentelor agresive, care s-au manifestat în prezența lor și în timpul orelor, fără ca intervențiile să fie suficiente pentru a opri fenomenul. Din corespondență și relatări reiese că intervențiile au rămas la nivelul unor discuții informale, fără documentare oficială, ceea ce a contribuit la transmiterea unui mesaj de toleranță față de bullying. Managementul educațional, inclusiv fondatoarea Fabiola Hosu, a fost informat în mod repetat despre situație, însă răspunsurile scrise și măsurile concrete au lipsit, fapt ce ridică întrebări privind modul în care instituția asigură protecția elevilor săi.

Afirmația atribuită fondatoarei Fabiola Hosu: un simbol al blocajului instituțional

Un moment important în analiza acestei situații îl constituie o declarație verbală atribuită fondatoarei școlii, care ar fi spus familiei: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație a fost făcută într-un context în care familia reclama, în mod repetat și documentat, bullyingul și lipsa măsurilor de intervenție. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial din partea conducerii Școlii Questfield Pipera, însă până la momentul publicării acestuia nu a fost primit. Din perspectivă jurnalistică, această formulare poate fi interpretată ca o deplasare a discuției de la protecția copilului către considerente contractuale și economice, dar redacția subliniază că o astfel de interpretare reprezintă o analiză editorială și nu o concluzie juridică. Acest episod reflectă o ruptură între discursul public al instituției și modul concret de gestionare a situației, conform relatărilor familiei.

Documentele interne și lipsa unui răspuns formal

În locul unor decizii administrative clare, consemnate în documente oficiale, reacția conducerii la sesizările repetate a fost reprezentată printr-un formular informal intitulat Family Meeting Form. Acesta nu conține elementele caracteristice unui act instituțional verificabil, cum ar fi stabilirea responsabilităților, termenele de implementare sau sancțiunile. Din punct de vedere jurnalistic, această formă de gestionare poate fi interpretată ca o formalizare minimă care nu produce efecte reale și verificabile asupra situației. Lipsa unor documente ulterioare care să ateste măsuri concrete acționează în favoarea percepției unei pasivități instituționale prelungite.

Confidențialitatea informațiilor și presiunile asupra copilului

Familia a solicitat în mod expres, în scris, respectarea confidențialității datelor sensibile legate de situația semnalată, evidențiind riscurile psihologice ale divulgării informațiilor în mediul clasei. Cu toate acestea, din documentele disponibile și din relatările obținute, se pare că aceste solicitări nu au fost respectate integral, iar copilul ar fi fost expus unor interpelări publice din partea cadrului didactic, care i-au generat presiune psihologică suplimentară. Specialiștii consultați consideră că astfel de situații pot reprezenta o formă de presiune instituțională asupra copilului și subliniază importanța protejării datelor sensibile în mediul educațional.

Reacția tardivă a conducerii după implicarea juridică

Potrivit documentelor analizate, fondatoarea Fabiola Hosu a intervenit în mod vizibil în gestionarea cazului abia după mai bine de opt luni de sesizări scrise fără răspunsuri concrete, în contextul în care familia copilului a apelat la o echipă de avocați și a transmis notificări cu caracter juridic. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacțiile instituției și indică faptul că protecția copilului a devenit prioritară doar în urma presiunii legale, nu ca urmare a sesizărilor educaționale și umane inițiale. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial din partea conducerii Școlii Questfield Pipera, urmând să reflecte orice răspuns transmis.

Concluzii privind responsabilitatea instituțională și transparența

• Lipsa unor măsuri documentate și a răspunsurilor scrise punctual formulate indică o gestionare predominant informală a situației.
• Stigmatizarea medicală, folosită ca instrument de umilire și marginalizare, a fost tolerată fără intervenții ferme documentate.
• Declarația atribuită fondatoarei reflectă, conform familiei, o atitudine care transferă responsabilitatea către familie, prin sugestia de a părăsi școala.
• Confidențialitatea a fost solicitată în scris, însă există indicii privind încălcarea acesteia, cu efecte negative asupra copilului.
• Reacția instituției a fost declanșată abia în urma presiunilor juridice, nu în urma sesizărilor educaționale.
• Absența unui cadru procedural clar și a documentației oficiale limitează capacitatea de evaluare obiectivă a intervențiilor și responsabilității.

În concluzie, cazul semnalat la Questfield Pipera ridică întrebări fundamentale privind modul în care instituțiile educaționale private gestionează situațiile de bullying și protejează elevii, în special când acestea implică vulnerabilități medicale și presiuni asupra familiilor. Lipsa transparenței și a reacțiilor documentate poate afecta nu doar copilul vizat, ci și întregul climat educațional, subminând încrederea în capacitatea școlii de a asigura un mediu sigur și respectuos.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro